Căpitanul Aninei la acel meci, Viorel Șchiopu, dezvăluie tentativa de corupție a clubului condus de Romică Pașcu.Viorel Șchiopu, antrenorul Minerului Anina de azi, a fost, în acel celebru meci, căpitanul echipei-gazdă. Își amintește evenimentele de acum 29 de ani de parcă s-ar fi petrecut ieri: „Arbitrii au venit chitiți să ne facă, ce să mai! Mițaru n-a greșit, dar ceilalți doi au făcut-o lată. Crăciunescu ne-a dat om afară în minutul 10, apoi, recunosc, l-am înjurat non-stop până la faza golului pe care ni l-a anulat, prin minutul optzeci și ceva. Nici vorbă de ofsaid, a fost un șut de la mare distanță! Abia atunci, după alte injurii, m-a dat afară și ne-a lăsat în nouă oameni. Era 1-1 la momentul acela și așa s-a și terminat. Sunt sigur că bihorenii «au luat» arbitrii, pentru că au încercat să aranjeze cu noi și n-a mers. În săptămâna premergătoare meciului a venit un conducător de la ei la mine – nu Pașcu, altul! – și mi-a oferit 30.000 de lei să ne dăm la o parte. Am refuzat eu, or fi refuzat și alții și atunci or fi dat la arbitri. La noi nu mergea cu trântitul, că ne omorau minerii. Ei știau una și bună, că trebuie să dăm gol. Păi ce, mergea cu pase laterale sau înapoi? Niciodată! Ne fluierau și ne huiduiau de nu ne vedeam. Numai înainte, ca la mină!”. Băieții buni ieșeau pe poartă, băieții răi, pe la depozitul de dinamită Antonio Feneșin abia venise de două luni la Anina, ca inginer stagiar, după ce absolvise facultatea la Cluj. „Am fost printre spectatorii acelei partide. Sincer, eu n-am intrat pe teren, dar recunosc că am fost tentat s-o fac pentru a-i trage și eu una arbitrului! I-a scos cu greu Miliția, pe sus, pe la depozitul de dinamită. Așa era la Anina, cine era băiat bun și corect, ieșea pe poartă, frumos, cine era rău, era scos pe la depozit! Mi-aduc aminte că, imediat ce s-a fluierat finalul, l-am văzut pe conducătorul celor de la Oradea, Horia Cozma, fugind la deal cu câțiva băieți de-ai noștri după el. Adevărul e că lumea era nervoasă încă de la început, pentru că brigada venise abia în ziua meciului, deși până atunci toată lumea venea cu o seară înainte”.
Alexandru Goga – ironia sorții, acum este polițist în Anina! – s-a numărat și el printre cei care au fost prezenți la acel joc. „Eu veneam de la Bozovici la fiecare meci, eram suporter. La meciul ăla am stat la gard, l-am văzut din picioare. Spre final, tot stadionul era la gard, lumea fierbea! Când s-a fluierat finalul, cred că vreo sută de oameni s-au repezit pe teren”. Inginerul Feneșin intervine din nou, cu umor: „La gard stăteau de regulă suporterii adevărați, ăia dedicați total. Câți scuipați își luau jucătorii adverși când ieșea mingea în aut și veneau să bată…!”.
„Eu i-am băgat sula în fund!”
ProSport l-a găsit la Anina și pe unul dintre „vârfurile de lance” ale atacului dezlănțuit asupra lui Ion Crăciunescu, pe numele său Badea Petcu. Acum un bătrânel simpatic, pensionar, povestește dezinvolt: „Aveam la mine o sulă și încă de la pauză i-am spus lui Crăciunescu: «Ai grijă, că toată ți-o bag în fund dacă mai fluieri strâmb!». Eram la gard și, după fluierul de final, împreună cu alții, am năvălit pe teren. L-am prins pe la centru și l-am înțepat de două ori cu sula aia într-o bucă. Noi îl urmăream, el fugea și striga: «Nu mă omorâți, am doi copii acasă!». L-au băgat milițienii și soldații într-o poartă, dar m-am dus prin spate și l-am mai înțepat de câteva ori. La un moment dat, locotenentul care îl apăra a rămas agățat cu piciorul în plasă și atunci lumea i-a luat iar la pumni și picioare pe arbitri. La câteva zile după aia a venit o comisie guvernamentală de la București, care a stat pe aici vreo două săptămâni ca să ancheteze. M-au chemat și pe mine, le-am spus că am intrat pe teren, dar de dat n-am dat. Dacă recunoșteam, îmi pierdeam și locul de muncă și cine știe dacă nu mă și legau!”.
Trenul cu cărbune trecea pe lângă teren! La 29 de ani distanță, câte ceva, dar nu multe și nu neapărat în bine, s-a mai schimbat la vechiul stadion din Anina. Printre schimbări, vestiarele jucătorilor, atât gazde, cât și oaspeți, sunt acum la aproximativ 100 de metri de teren, într-o clădire care aduce mai degrabă a canton CFR. De aici și până la teren se merge printr-un tunel, luminat de mai multe felinare. Chiar dacă tunelul iese direct la teren, pe vremea lui Ceaușescu circula pe aici trenul care căra cărbunele scos din mină. După ce ieșea din tunel, trenul ocolea arena prin spatele unei porți, la o distanță de aproximativ 20 de metri!
„Un oficial al gazdelor m-a luat de păr înaintea meciului și m-a înjurat: «Unde Dumnezeii mă-tii ați dormit azi-noapte, mă, nenorocitule?!». Noi rămăsesem la Orșova, că mai dormisem o dată la Anina și erau condiții mizerabile”, Ion Crăciunescu, fost arbitru
„Nici nu vă închipuiți ce era acolo pe vremuri! Ce teroare! Păi, n-ați văzut și terenul unde e? Ca să ajungi pe dealul ăla, mergi pe lângă prăpastie!”, Ion Crăciunescu, fost arbitru
„Mi-aduc aminte că, la un moment dat, s-a culcat peste mine unul dintre băieții ăia, ca să mă apere cu corpul lui. Dacă nu era el, nu știu dacă mai scăpam cu viața”, Ion Crăciunescu, arbitrul bătut de spectatori la meciul Anina – Bihor, din noiembrie 1980
7 etape de suspendare a terenului propriu a primit Minerul Anina după acel meci cu FC Bihor. La finele campionatului respectiv, 1980-1981, a retrogradat în Divizia C
5.000 de lei era salariul mediu lunar al unui fotbalist de la Anina angajat la mină. La banii aceștia se adăugau 320 de lei primă de victorie, plus câte 100 de lei de gol marcat
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER